UNIVERSITATEA DE NORD

DIN BAIA MARE

RO Baia Mare 430083

Str. Dr.Victor Babes Nr. 62A

Tel: +40-262-422.778, Fax: +40-262-276.153

E-mail: rectorat@ubm.ro, Web: http://www.ubm.ro

RECTORAT

 


 

CODUL DE ETICĂ UNIVERSITARĂ

 

Principii generale

 

Universitatea de Nord Baia Mare este o instituţie de stat acreditată, ale cărei scopuri, pentru fiecare membru al comunităţii universitare, includ dezvoltarea şi afirmarea profesională, evoluţia cunoaşterii şi cercetării în condiţiile respectării statului de drept şi a drepturilor omului. Universitatea respectă demnitatea fiecăruia dintre membrii comunităţii şi promovează integritatea academică. Membrii săi contribuie la dezvoltarea democratică şi la prosperitatea societăţii.

Valorile şi principiile promovate ale căror realizare o urmărim sunt: libertatea academică, autonomia personală, dreptatea şi echitatea, meritul, profesionalismul, onestitatea şi corectitudinea intelectuală, transparenţa, respectul şi toleranţa, responsabilitatea, bunăvoinţa şi grija, [5, 6].

 

1. Libertatea academică

Universitatea de Nord Baia Mare este un spaţiu liber de ingerinţe, presiuni şi constrângeri politice, religioase şi ele puterii economice, exceptând constrângerile de natură ştiinţifică, legală şi etică. Membrii universităţii sunt protejaţi faţă de cenzură, manipulări, persecuţii, în condiţiile respectării standardelor ştiinţifice şi a responsabilităţilor profesionale.

Orice membru al comunităţii universitare trebuie să evite lezarea libertăţii celorlalţi, pe baza respectului pentru diferenţe.

 

2. Autonomia personală

Universitatea de Nord Baia Mare (UNBM) promovează un mediu propice exercitării autonomiei personale. În acest scop, asigurăm exercitarea consimţământului informat în privinţa programelor, concursurilor şi oportunităţilor de studiu şi cercetare şi oferim oportunităţi, pentru ca fiecare membru al universităţii să poată lua şi aplica decizii în privinţa propriei cariere academice şi profesionale.

 

3. Dreptatea şi echitatea

Membrii UNBM vor fi trataţi drept, corect şi echitabil. Nu permitem discriminarea sau exploatarea, indiferent că acestea sunt directe sau indirecte, şi aderăm la ideea că dreptatea se bazează pe împărţirea corectă şi echitabilă a puterii şi pe prevenirea abuzului de putere.

UNBM adoptă măsuri ferme pentru nediscriminare şi egalitatea de şanse în accesul  la studii, la angajare şi la programe, pentru eliminarea conflictelor de interese, pentru prevenirea şi combaterea oricărei forme de corupţie, favoritism, nepotism.

 

4. Meritul

Universitatea noastră asigură recunoaşterea, cultivarea şi recompensarea  meritelor personale şi colective, care conduc la împlinirea menirii sale instituţionale. Printre acestea se numără dedicarea faţă de profesie şi studiu, faţă de instituţie şi membrii comunităţii universitare, creativitatea şi talentul,  eficienţa şi performanţa.

 

5. Profesionalismul

UNBM cultivă atmosfera propice cercetării şi competitivităţii. În acest scop, dezvoltă programe academice la standarde înalte, capabile să conducă la evoluţia cunoaşterii, la formarea specialiştilor competitivi şi la creşterea prestigiului ei în domeniul ştiinţific. Încurajează şi recompensează orientarea spre calitate ştiinţifică, pedagogică, în mod deosebit, spre excelenţă a profesorilor, cercetătorilor, studenţilor şi a programelor de studii şi cercetare. Încurajează şi recompensează eficienţa, calitatea şi excelenţa profesională la nivel managerial şi administrativ, [1].

 

6. Onestitatea şi corectitudinea intelectuală

UNBM apără dreptul la proprietate intelectuală. Beneficiile şi răsplata vor fi acordate celor care se află la originea creaţiei intelectuale. Este interzisă orice formă de fraudă intelectuală: plagiatul total sau parţial, “fabricarea” rezultatelor cercetărilor, copiatul în cadrul examenelor sau concursurilor, substituirea lucrărilor sau a identităţii persoanelor examinate, preluarea lucrărilor de la colegi sau profesori, ca şi tentativele de corupere spre fraudă.

 

7. Transparenţa

Universitatea respectă principiul transparenţei tuturor categoriilor de informaţii care interesează membrii comunităţii universitare, potenţialii candidaţi, absolvenţii, instituţiile cu care colaborează şi publicul larg, asigurând o informare consistentă şi corectă. Prin aceasta, facilităm egalitatea de şanse în competiţie şi  asigurăm accesul echitabil la resursele universitare. Universitatea interzice ascunderea, falsificarea sau denaturarea informaţiilor  la care au dreptul membrii săi şi publicul larg.

 

8. Responsabilitatea profesională şi socială

UNBM îşi încurajează membrii să se distingă prin implicare în problemele profesionale şi publice, prin colegialitate.

Garantează membrilor universităţii dreptul de a critica public, întemeiat şi argumentat încălcările standardelor profesionale şi de calitate, ale drepturilor membrilor comunităţii universitare şi ale colaboratorilor.

Nu sunt permise : dezinformarea, calomnierea, denigrarea publică a programelor şi persoanelor din instituţie de către membrii comunităţii.

 

9. Respectul şi toleranţa

Universitatea noastra promovează existenţa comunităţii universitare în cadrul căreia este respectată demnitatea fiecăruia, într-un climat liber de orice manifestare şi formă de hărţuire, exploatare, umilire, dispreţ, ameninţare sau intimidare. Universitatea aderă la valoarea toleranţei faţă de diferenţele între oameni, între opinii, credinţe şi preferinţe intelectuale. Nu permitem manifestări: rasiste, homofobe, misogine, hărţuire sexuală, xenofobe, şovine.

 

10. Bunăvoinţa şi grija

Universitatea noastră consideră dezirabile bunăvoinţa şi grija manifestate, prin  sprijinul faţă de cei aflaţi în nevoie, amabilitatea, politeţea, altruismul, înţelegerea, solidaritatea, solicitudinea, promptitudinea şi optimismul faţă de toţi membrii comunităţii universitare.

 

PRECIZĂRI:

Codul devine operant numai însoţit de Memorandumul explicativ şi de Regulamentul Comisiei de etică din Universitatea de Nord.

Codul de etică şi aplicarea sa nu exclud şi nu înlocuiesc drepturile şi obligaţiile legale ale membrilor comunităţii.

De asemenea, codul de etică nu se substituie codului cercetării ştiinţifice de profil.

 

 



CODUL DE ETICĂ UNIVERSITARĂ

 

Memorandum explicativ - Termeni, interpretări, exemple

 

 

1. Referitor la libertatea academică, Universitatea nu trebuie să cedeze presiunilor exercitate pentru ascunderea unor stări de lucruri, şi de obedienţă la care poate să fie supusă, mai ales de către puterea politică.

Indiferent de sursa fondurilor UNBM nu are dreptul moral să cedeze în privinţa standardelor ştiinţifice şi etice şi să denatureze rezultatele cunoaşterii.

Credinţele religioase, ataşamentele politice, alte categorii de credinţe sunt, în spaţiul universitar laic, o problemă privată a membrilor comunităţii academice. Ele nu pot  fi impuse altora prin abuz de putere şi autoritate.

Nimeni nu are dreptul să manipuleze, să îndoctrineze şi să educe dogmatic în interiorul spaţiului universitar (laic) şi, prin aceasta, să încalce dreptul studenţilor, cadrelor didactice sau ale cercetătorilor la obiectivitate în cunoaştere şi la formare ştiinţifică adecvată în domeniul de studii.

Dreptul la confidenţialitate se protejează. Personalul didactic şi administrativ are obligaţia să respecte confidenţialitatea în problemele care ţin de viaţa privată a studenţilor, să nu dea informaţii decât cu autorizaţia decanatului sau a rectoratului şi numai când există motive îndreptăţite. Această regulă este valabilă, de asemenea, în cazul cererilor personale referitoare la păstrarea confidenţialităţii în privinţa statusului marital, orientării sexuale sau disabilităţilor ascunse, domiciliului, apartenenţei politice sau religioase etc. Membrii personalului care au acces la documente şi informaţii trebuie să aibă grijă să menţină caracterul confidenţial şi privat al acestora şi să protejeze persoanele care nu doresc ca aceste informaţii să devină publice. Membrii universităţii trebuie să menţină caracterul privat al solicitărilor de confidenţialitate. Dosarele personale sunt confidenţiale. Încălcarea confidenţialităţii se sancţionează.

 

2. Autonomia personală

Exercitarea autonomiei personale în spaţiul universitar înseamnă posibilitatea de a alege individual, în cunoştinţă de cauză, programele de studiu şi de cercetare, traseele de carieră academică, oportunităţile, nivelul de excelenţă la care doreşte să acceadă cineva.

Toate informaţiile importante pentru membrii comunităţii universitare, şi pentru publicul larg, în special cele referitoare la standardele academice, la programele de studiu şi cercetare, la evaluarea,  la accesul şi la promovarea (prin admitere, angajare, contractare) membrilor corpului profesoral, la elementele relevante din CV-ul profesional al acestora, la membrii conducerii universitare şi la CV-urile acestora, la structura universităţii, la cercetarea universitară, la baza materială, la serviciile sociale etc. vor fi puse, în mod egal şi în timp util, la dispoziţia tuturor celor interesaţi, pentru ca aceştia să poată alege în cunoştinţă de cauză în privinţa studiilor şi profesiei. Aceste informaţii trebuie publicate pe paginile web ale universităţii.

Încălcarea autonomiei personale conduce la sancţiuni pentru cei vinovaţi de aceasta.

 

3. Dreptatea şi echitatea

3.1. Principiul nediscriminării şi egalităţii de şanse

            Discriminarea în mediul academic reprezintă tratamentul inegal al unei persoane, tratament care urmăreşte sau conduce la încălcarea ori limitarea drepturilor persoanei respective, pe baza genului, vârstei, disabilităţii, orientării sexuale, a rasei, etniei, religiei, categoriei sociale, stării materiale sau a mediului de provenienţă.

Discriminarea directă se sancţionează potrivit legii. Discriminările indirecte sunt sancţionate instituţional, în funcţie de gravitate.

3.2. Eliminarea conflictelor de interese

Personalul didactic, inclusiv membrii conducerii universităţii şi a tuturor structurilor sale si nedidactic trebuie să ia măsurile necesare pentru a evita sau pentru a soluţiona adecvat situaţiile în care există conflicte de interese, care ar putea compromite, direct sau indirect, îndeplinirea îndatoririlor lor.

Conflictele de interese pot fi de multe tipuri:

a. Conflicte care decurg din relaţiile personale

Următoarele situaţii constituie încălcări ale eticii academice:

·         cazurile în care din comisiile de evaluare (la examene de admitere, licenţă, disertaţii, doctorat) precum şi la acordările de granturi, la angajare sau promovare, la evaluarea performanţei academice şi manageriale, la audit etc., fac parte persoane aflate într-o relaţie de rudenie de gradul I şi II cu candidaţii sau persoanele ce urmează a fi evaluate;

·         cazurile în care cadrele didactice îşi pregătesc în mod direct rudele de gradul I şi II, în vederea examenelor de licenţă, master, doctorat, sau orice alte forme de studii.

Se recomandă ca următoarele situaţii, cu potenţial ridicat de a reprezenta un conflict de interese, să fie evitate:

·         cazurile în care un cadru didactic îşi evaluează rudele sau alte persoane cu care are relaţii personale de natură să le influenţeze conduita academică (de ex. conflicte prezente sau trecute, relaţii erotice sau obligaţii profesionale sau personale de alte natură);

·         cazurile în care din organismele de evaluare (la examene de admitere, acordări de granturi, angajare sau promovare, salarizare, premiere etc.) fac parte persoane care pot fi influenţate de orice alte relaţii personale, inclusiv de natură financiară, cu candidaţii (meditaţii private, relaţii de afaceri, obligaţii din trecut).

 

b. Conflicte care decurg din rolurile multiple

            Atunci când o persoană, care ia decizii cu privire la împărţirea  resurselor şi se află într-o echipă care solicită finanţare,  ar putea să nu judece obiectiv toate criteriile relevante ale echipelor competitoare. Asemenea situaţii trebuie evitate în instituţia de învăţământ superior.

 

c. Conflicte care decurg din interesele materiale

            Această categorie de conflicte de interese priveşte relaţiile unui membru al universităţii cu membri ai societăţilor comerciale sau a altor furnizori de servicii cu care instituţia de învăţământ superior întreţine relaţii de colaborare. Se recomandă ca, în asemenea cazuri, persoanele care au interese materiale în firmele sau organizaţiile respective (sau au rude apropiate cu astfel de interese materiale) să nu participe la negocierea relaţiilor dintre acestea şi universitate.

            Angajarea studenţilor, cu remuneraţie sau pentru forme de practică academică, într-o societate comercială sau asociaţie de orice tip în care cadrele didactice evaluatoare deţin un interes material, personal sau profesional nu trebuie să afecteze evaluarea performanţelor academice ale celor dintâi.

 

d. Conflicte care decurg din colaborările externe sau din alte angajamente

            Colaborările externe sau alte obligaţii profesionale externe ale personalului didactic şi administrativ al universităţii nu trebuie să afecteze îndeplinirea integrală a sarcinilor profesionale ale acestora. Neaplicarea acestui principiu atrage sancţiuni proporţionale.

 

3.3. Prevenirea şi combaterea corupţiei

Corupţia slăbeşte sentimentul dreptăţii şi apartenenţei. Ea este sursa principală a vicierii climatului universitar. Unele acte de corupţie nu sunt prevăzute în legi, dar fac parte din categoria celor care se înscriu în “capturarea” universităţii sau a facultăţii, a departamentului etc. de către persoane sau grupuri de interese care deţin puterea şi distribuie clientelar resursele materiale: dotări, salarii, prime, burse, resursele de educaţie şi cercetare. Universitatea se angajează să sancţioneze sever din punct de vedere instituţional atât actele evidente de corupţie: mita şi tentativa de mituire (în bani sau servicii), cât şi pe cele mai puţin evidente, dar la fel de nocive: traficarea clientelară (cumpărarea şi vânzarea pentru bani sau contraservicii) a examenelor sau concursurilor pentru ocuparea posturilor, inclusiv practicarea “pilelor” ierarhice sau colegiale etc.

Printre cele mai grave forme de corupţie în mediul universitar se numără:

Acceptarea de cadouri simbolice de către personalul universitar este legitimă doar atunci când este evident că nu este de natură să influenţeze direct sau indirect procesul educaţional, de evaluare, de angajare sau de promovare.

Tentativa de corupere este o abatere sancţionabilă de etica universitară oferirea de  bani, de cadouri, sau de servicii personale membrilor personalului universitar, atunci când acceptarea acestor cadouri servicii are drept scop în mod explicit sau implicit:

Este interzis favoritismul, indiferent de criterii (prietenie, rudenie, afaceri, afiliere de orice tip etc.) în procesul de evaluare, angajare sau promovare, salarizare sau la împărţirea sarcinilor didactice sau administrative.

Toate aceste cazuri vor fi sancţionate de la avertisment până la eliminarea din universitate.

Evitarea eventualelor suspiciuni de corupţie:

Următoarele sunt căile preventive a eventualelor acuzaţii de corupţie:

·         informarea corectă şi la timp în privinţa criteriilor de admitere şi de concursuri de orice tip;

·         meditatorii, rudele, prietenii, persoanele cu care concurenţii au relaţii de afaceri nu trebuie să facă parte din comisiile de concurs;

·         transparenţa sistemului de evaluare;

·         respectarea tuturor termenelor limită impuse şi a datelor de examene, indiferent de circumstanţele particulare ale studenţilor, cu excepţia celor pentru care aceştia furnizează în scris motivaţii, care se păstrează ataşate la catalog (adeverinţe medicale, situaţii personale grave etc.);

·         păstrarea lucrărilor de examen/de laborator/a referatelor pentru o perioadă cât mai lungă de timp;

·         informarea superiorilor ierarhici, într-un mod formal, asupra eventualelor conflicte de interese care nu pot fi evitate.

 

4. Profesionalismul

Profesionalismul universitar se caracterizează prin:

·         competenţă în exercitarea profesiei (autoritate epistemică);

·         credinţa în autonomia deciziilor profesionale şi a exercitării profesiei (protejarea de amatorism, diletantism şi impostură);

·         identificarea cu specialitatea şi cu cei din acelaşi domeniu (cariera academică sau de cercetare devin elemente ale identităţii personale);

·         dedicarea faţă de cariera academică pentru o parte semnificativă a vieţii (prestigiul se capătă în timp, dar nu depinde decisiv de vechime);

·         solidaritatea colegială şi competiţia loială cu cei din aceeaşi universitate şi domeniu, [ 4].

4.a. Dreptul la studii de calitate

Cadrele didactice, cercetătorii şi doctoranzii au obligaţia profesională să cunoască cercetarea şi evoluţia domeniului propriu.

Profesorii şi doctoranzii au obligaţia să facă cercetare stiinţifică şi să publice rezultatele acesteia, la fel ca şi cercetătorii.

Cercetarea se defineşte ca activitate în scopul dezvoltării cunoaşterii. Cei care fac cercetare se ghidează după următoarele principii:

·         Demonstrează competenţă, integritate şi autoreglementare (per-review: obligaţia de a te supune examinării critice prealabile susţinerii sau publicării unei lucrări).

·         Menţin standardele profesionale: îşi documentează şi chestionează rezultatele.

·         Recunosc public contribuţia profesională sau materială a altor persoane sau instituţii la rezultatele obţinute.

·         Cooperează în echipe de cercetare.

·         Protejează siguranţa datelor preliminare.

·         Se informează reciproc asupra dezvoltărilor relevante din domeniu şi asupra metodologiilor de cercetare.

·         Respectă consimţământul informat al celor implicaţi în cercetare, precum şi siguranţa acestora.

·         Respectă toate cerinţele legale şi morale în privinţa cercetării.

·         Sunt deschişi dezbaterii critice asupra rezultatelor obţinute, [1, 2].

 

5. Onestitatea şi corectitudinea intelectuală sunt în conflict cu:

5.a. Înşelăciunea

Este fapta sau tentativa de a folosi sprijin neautorizat din partea unor persoane, folosirea unor materiale de documentare interzise în timpul examinării, copiatul.

5.b. Fabricarea datelor

Înseamnă, în principal, utilizarea unor date improvizate într-o cercetare sau experiment, modificarea intenţionată a datelor unui experiment sau unei cercetări, citarea unor articole inventate etc.

Predarea aceleiaşi lucrări pentru mai multe examene (autoplagiatul).

Modificarea datelor din dosarul personal de concurs sau angajare, de exemplu, potrivit cerinţelor unui concurs. Constituie înşelăciune şi includerea în CV-ul personal a unor informaţii profesionale false.

5.c. Facilitarea înşelăciunii

Facilitează înşelăciunea orice persoană care oferă ajutor cuiva despre care ştie că vrea să înşele o comisie de examinare: oferirea unei lucrări gata făcute, cu sau fără să solicite bani sau servicii pentru aceasta, substituirea unei persoane care urmează să fie examinată.

5.d. Avantajele obţinute pe nedrept

Din această categorie fac parte: ascunderea informaţiilor transmise de profesori faţă de colegi, împiedicarea unor colegi sau concurenţi să se concentreze, în scopul de a-i disturba la o examinare, sabotarea altora prin distrugerea unor materiale din bibliotecă, [3].

5.e.Plagiatul

Plagiatul reprezintă o fraudă intelectuală, care, uneori, poate lua proporţii grave: furt intelectual deliberat. Forma cea mai gravă este aceea de a-ţi clădi o carieră universitară  şi de cercetare pe baza unor publicaţii care sunt rezultat al fraudei.

Plagiatul poate fi voluntar (plagiat propriu-zis) sau involuntar (folosirea greşită a sistemul de citare sau neindicarea sursei unui material). Materialul asupra căruia se comite plagiat poate fi o carte sau o parte a unei cărţi, un articol, o pagină de pe internet, un curs, o altă lucrare (în cazul referatelor, de exemplu, poate fi lucrarea unui coleg).

În elaborarea unei lucrări academice de orice fel sau a unei prezentări orale se va ţine cont de distincţia dintre parafrazare şi citarea propriu-zisă. Prezentarea unui citat (text bloc dintr-un material străin) ca parafrază (repovestirea ideii/argumentului unui autor), şi anume fără utilizarea indiciilor care semnalează în mod convenţional prezenţa unei citări (ghilimele, litere cursive, paragrafe distincte etc.) constituie, de asemenea, plagiat.

Nu constituie plagiat folosirea unor sintagme sau definiţii scurte, considerate de către comisia de etica ca făcând parte din fondul de noţiuni de bază, comune, al disciplinei respective.

O acuzaţie de plagiat, pentru a fi validă, trebuie însoţită de dovada clară a plagierii, prin indicarea textului sau textelor din care s-a plagiat. Nu este nevoie ca materialul indicat să fie sursa ultimă a plagierii: dacă două sau mai multe referate/articole prezentate simultan conţin fragmente comune, fără referinţe explicite la surse, acest lucru este suficient pentru a fundamenta o acuzaţie de plagiat; dacă materialul prezentat drept contribuţie proprie sau un fragment din acesta sunt identificate în reţeaua internet, unde, de asemenea, sunt preluate din aceeaşi sursă ultimă (indicată sau nu), acest lucru este suficient pentru a fundamenta o acuzaţie de plagiat.

Descoperirea comiterii fraudei intelectuale implică, în cazurile în care frauda nu este direct sancţionată de către cadrul didactic, sesizarea Comisiei de etică în vederea sancţionării persoanei vinovate, mergându-se, în funcţie de gravitate, până la desfacerea contractului de muncă, în cazul cadrelor didactice sau cercetătorilor. Dacă plagiatul este comis de către un/o student/ă, iar acesta/aceasta este la prima abatere de acest gen, de regulă cazul îl rezolvă cadrul didactic, şi, prin excepţie, Consiliul de etică. Aceştia stabilesc sancţiuni proporţionale: în anumite cazuri majore, de exemplu, autorizează anularea, pentru studentul/a în cauză, a examenului în cadrul căruia s-a comis fapta, urmând ca, în anul următor, acesta/aceasta să aibă posibilitatea de a relua cursul şi seminarul aferent, în regim cu taxă. Această procedură nu este necesar să treacă prin Consiliul de etică, sancţionarea putând fi făcută direct de către cadrul didactic. Consiliul de etică trebuie însă informat pentru a păstra sancţiunea în baza de date. Universitatea nu va permite aplicarea menţiunii de ”plagiat” în actele oficiale ale studenţilor (cum ar fi diplome de licenţă sau master, situaţia şcolară sau foaia matricolă) dar va ţine evidenţa sancţiunilor în dosarele personale ale studenţilor şi ale cadrelor didactice etc.

Dovezile despre incident se păstrează într-o bază de date care este consultată ori de câte ori un/o student/ă este acuzat/ă de plagiat. Descoperirea unui al doilea furt intelectual în cazul aceluiaşi/aceleiaşi student/e poate implica exmatricularea acestuia/acesteia din facultate, fără posibilitatea de a se reînscrie.    

În cazul în care se demonstrează că plagiatul a fost atât parţial cât şi involuntar, în cadrul şedinţei Consiliului se hotărăşte o sancţiune proporţională.

În situaţia în care materialul (referat, articol, prelegere, tratat etc.) care constituie furt intelectual descoperit şi demonstrat a fost publicat de către persoana în cauză, cazul este deferit justiţiei şi se pedepseşte conform legilor în vigoare.

Toate prevederile de mai sus sunt valabile şi în cazul furtului în cadrul examenelor scrise sau orale (copiat).

 

6. Transparenţa

Transparenţa presupune accesul la informaţii, atât în ceea ce priveşte admiterea, evaluarea, angajarea şi promovarea, cât şi în privinţa surselor de finanţare sau de cercetare şi a criteriilor după care se iau deciziile instituţionale în Universitate. Toate aceste informaţii sunt publicate pe paginile web ale universităţii.

6.a. Transparenţa la admitere, evaluare, angajare şi promovare

Universitatea se angajează să acorde candidaţilor pentru admitere, angajare, promovare, gradaţie salarială, premiere, un tratament corect şi egal şi să cultive diversitatea în mediul academic prin măsuri pozitive adresate categoriilor defavorizate sau subreprezentate, fără încălcarea principiului meritului.

Studenţii au dreptul de acces la informaţiile despre criteriile de evaluare la examene, colocvii etc., încă de la începutul fiecărui curs (seminar, laborator etc, inclusiv cele de licenţă, disertaţie, doctorat), precum şi la explicaţii privind notele obţinute.

Criteriile de selecţie pentru angajare şi promovare trebuie definite cu claritate şi să corespundă viitoarelor atribuţiuni ale persoanei evaluate. Scoaterea postului la concurs va respecta prevederile legale, precum şi prevederile regulamentului interior al instituţiei de învăţământ, privind condiţiile de publicitate.

             Organismele de evaluare vor oferi informaţii clare pentru toţi candidaţii privind particularităţile postului scos la concurs, inclusiv programul special necesar exercitării postului, necesitatea unor deplasări frecvente ş.a.m.d.

6.b. Transparenţă în utilizarea resurselor materiale

            Universitatea solicită membrilor ei, în special cadrelor didactice şi cercetătorilor ca în cercetările şi publicaţiile lor să menţioneze, în mod expres, sprijinul material acordat de universitate sau de alte organizaţii, instituţii, firme sau persoane fizice pentru realizarea acestora.

 

7. Responsabilitatea

Membrii comunităţii universitare au dreptul moral la critică şi insubordonare, exprimate public, dacă au argumente şi probe că sunt încălcate standardele ştiinţifice, pedagogice, etice sau legale.

În acest context, prin „public” înţelegem: în cadrul şedinţelor de catedră şi de consiliu, al organizaţiilor şi întrunirilor studenţeşti, în Senatul universităţii şi, dacă la aceste niveluri problemele întemeiat criticate nu primesc un răspuns adecvat sau o soluţie, membrii comunităţii academice au dreptul moral să externalizeze criticile, fără să suporte represalii şi persecuţii. Fac excepţie de la etapizarea de mai sus: comunicările, conferinţele, cercetările care au ca scop analiza funcţionării universităţilor şi programelor de studii. Acestea sunt, prin natura lor, publice în sens larg. Ele nu scutesc autorii de responsabilitate faţă de veridicitatea şi corectitudinea informaţiilor şi de sancţiuni pentru denigrare, răspândirea de informaţii false şi calomnii.

Membrii personalului didactic, în calitate de cetăţeni particulari, au dreptul la comentarii publice. Dacă aceste comentarii nu fac parte din aria lor de expertiză profesională, ei trebuie să spună clar că fac aceste comentarii în nume personal.

Sunt supuse sancţionării: dezinformarea, calomnierea, denigrarea publică a programelor şi persoanelor din propria instituţie şi din alte instituţii universitare, de către membrii propriei comunităţii academice.

 

8. Respectul şi toleranţa

Respectul faţă de ceilalţi se demonstrează prin aceea că disputele se rezolvă prin argumente raţionale şi nu prin utilizarea unor tipuri de limbaj (cuvinte, etichetări, stil şi ton) sau acţiuni care reprezintă atacuri la persoană.

 

9. Hărţuirea

Hărţuirea reprezintă comportamentul degradant, intimidant sau umilitor care urmăreşte sau conduce la afectarea gravă a capacităţii unei persoane de a îşi desfăşura în mod firesc activităţile profesionale şi de studiu sau de a-şi exercita drepturile. Hărţuirea constă, de regulă, într-un comportament repetat (ameninţări fizice şi verbale, critici umilitoare, avansuri sexuale etc.), dar poate consta şi din acte singulare, atunci când acestea au o natură agresivă (de obicei de natură fizică).

Universitatea nu îngăduie nici o formă de hărţuire în mediul academic. Hărţuirea în forme precum: homofobia, misoginismul, sexismul, rasismul, şovinismul, xenofobia, hărţuirea în privinţa convingerilor religioase sau politice este incompatibilă cu politicile de egalitate de şanse ale universităţii şi anulează respectul pentru dreptul personalului şi al studenţilor la un tratament corect şi respectuos. Intimidarea şi hărţuirea conduc la crearea unui mediu ostil, care neagă participanţilor la viaţa comunităţii rolul de parteneri şi le îngrădeşte opţiunile. Persoanele hărţuite se simt excluse, îşi pierd stima de sine şi încrederea în instituţie.

Universitatea interzice orice formă de hărţuire, în mod particular pe cea sexuală.

Atunci când este exercitată de către persoane cu funcţii ierarhic superioare victimei, atunci când este exercitată de profesori asupra studenţilor sau de evaluatori asupra persoanelor evaluate, hărţuirea presupune abuzul de putere, care constituie o circumstanţă agravantă.

Hărţuirea ca act singular, la prima abatere, poate fi sancţionată cu avertisment şi oferirea de scuze scrise persoanei sau grupului hărţuit. La a doua abatere, fie că s-a adresat aceleiaşi persoane sau aceluiaşi grup sau alteia/altuia, hărţuirea trebuie sancţionată cu măsuri administrative, care pot varia în funcţie de gravitate de la sancţiuni de tipul reţinerii din salariu/bursă (dacă este vorba despre persoane remunerate sau studenţi bursieri), până la eliminarea din comunitatea universitară respectivă. 

Hărţuirea sexuală este adesea sursă şi rezultat al inechităţii de gen. Comportamentele sexiste şi expresiile misogine repetate şi ostentative sunt, la rândul lor, forme de hărţuire. Cu alte cuvinte, ele afectează mediul în care trăieşte o persoană, o ofensează, o insultă, o intimidează şi conduc la scăderea performanţelor acesteia. Mediul academic este şi poate să fie afectat de hărţuire.

Răspunsul la incidente. Dacă cineva se consideră afectat de hărţuire sexuală se adresează persoanei desemnate să rezolve astfel de cazuri printr-o rezoluţie potrivită şi promptă (informală sau formal-disciplinară). O rezolvare informală înseamnă medierea unui acord între părţi, cu sau fără ca ele să se întâlnească direct. O plângere formală este adresată unui organism desemnat de către Senatul universităţii să dea rezoluţii disciplinare, în cazul nostru, Comisiei de etică, în cooperare cu un jurist.

Confidenţialitatea

Hărţuirea sexuală este o problemă foarte delicată. Membrilor comisiei nu li se permite să dezvăluie conversaţiile pe această temă (decât în cazul unei lezări fizice sau a unei disturbări psihice semnificative ca urmare a hărţuirii) fără permisiunea expresă a persoanei care a solicitat consilierea. Membrii comisiei se pot adresa, la solicitarea celor consiliaţi, sau atunci când cazul afectează serios climatul academic, Comisiei de etică, decanilor, Rectorului, Senatului Universităţii, [ 7].

Comportamentul insultător

Universitatea nu îngăduie comportamente insultătoare, respectiv, actele de exprimare injurioasă, intimidantă sau umilitoare, îndreptate împotriva participanţilor la activităţile din universitate, indiferent cine sunt aceştia.  Comportamentul insultător contravine eticii academice, atât atunci când intervine între persoane aflate în aceeaşi poziţie, cât şi în poziţie ierarhică. Astfel de acte, orientate împotriva inferiorilor ierarhici, constituie o formă de abuz de putere. Repetarea unui astfel de comportament faţă de aceeaşi persoană sau acelaşi grup tinde să devină o formă de hărţuire.

Universitatea sancţionează proporţional astfel de cazuri.

Prezentul cod a fost discutat şi aprobat în şedinţa Senatului din data de..................

 

 

BIBLIOGRAFIE

 

1.       Academic Integrity: Code of Good Practice in Research Open University;

2.       Academic Integrity: Code of Conduct; Oxford University Research Service;

3.       Code of Acadmic Integrity, University of Pennsylvania;

4.       Gortner, Harold F. (1991)- Ethichs for Public Managers, Greenwood Press, New York, p. 130;

5.       Miroiu Mihaela, Cutaş Daniela, Andreescu Liviu - Cod etic pentru universităţi. Proiect;

6.       Miroiu Mihaela, Bledea Nicolae Gabriela, (2001) – Introducere în etica profesională, Ed. „Trei” Bucureşti;

7.       Princeton University Health Services, 1998/1999, PUHS Publications On-Line.