REGULAMENTE

R E G U L A M E N T
de desfăşurare a activităţii didactice
pe baza sistemului de credite transferabile
în Universitatea de Nord din Baia Mare

I. Explicaţii preliminare

1. Creditele transferabile reprezintă un mijloc promovat de Uniunea Europeană (vezi Declaraţia de la Bologna – 1999 şi Comunicatul de la Berlin – 2003) pentru a asigura cooperarea interuniversitară şi, în primul rând, mobilitatea studenţilor. Recunoaşterea reciprocă a cursurilor şi diplomelor este necesară pentru crearea unei zone libere de educaţie şi pregătire europeană, astfel încât studenţii şi profesorii să se poată deplasa fără obstacole dintr-o unitate de învăţământ în alta. În acest scop se generalizează utilizarea Sistemului European de Credite Transferabile de studii (ECTS).

2. Procedura de acordare a creditelor este în concordanţă cu Sistemul European de Credite transferabile (European Credit Transfer System), elaborat de The European Commission DG XXII "Education, Training and Youth" (mai 1995). Sistemul permite recunoaşterea integrală a perioadelor de studii efectuate la alte instituţii (în special, în alte ţări).

3. Rolul ECTS. Sistemul respectiv asigură transparenţa procesului didactic; reprezintă o punte de legătură între instituţiile de învăţământ; permite lărgirea ofertei pentru studenţi.

4. Componentele ECTS sunt: materialele informative asupra programelor de studiu; acordurile mutuale interuniversitare; utilizarea creditelor transferabile în aprecierea activităţii studenţilor.

5. ECTS reprezintă un punctaj asociat unei discipline de studiu în scopul cuantificării cotei părţi ce-i revine din încărcarea la care planul de învăţământ îl supune pe student. ”Creditul” reprezintă corespondentul numeric al volumului de muncă pretins studentului sub diferite forme:

Notă: ECTS nu măsoară munca profesorului, importanţa sau dificultatea disciplinei. Scopul imediat al introducerii sistemului de credite constă în evaluarea, în mod realist, a încărcării planului de învăţământ de către fiecare disciplină. Raportul ore de frecvenţă / credite reflectă mai exact politica instituţiei în domeniul calităţii instruirii şi importanţa pe care o acordă muncii studentului.

6. ECTS permite:

7. Pentru a aplica ECTS este necesar să se întocmească:

8. În sistemul european de credite transferabile (ECTS) volumul unui an de studii este reprezentat de 60 de credite (30 de credite pe semestru). Există o diferenţă clară între credite şi note.

Creditul reprezintă volumul de muncă pe care fiecare disciplină îl presupune, raportat la întregul volum de muncă necesar unui student pentru a promova un an universitar în instituţia de învăţământ.

Combinaţia între credite şi note reprezintă performanţele studentului atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ.

Nota indică standardul de progres al fiecărui student şi poate fi luată în calcul în momentul în care se aplică diferite scale de notaţie.

9. Creditele sunt alocate disciplinelor de studiu şi sunt obţinute integral de student prin promovarea disciplinelor respective. Creditele nu înlocuiesc evaluarea prin note. Nota poate fi corelată cu un număr de puncte, în cazul în care măsurăm concomitent volumul de muncă şi calitatea rezultatelor. Nota finală la o disciplină este dată de nota de la examen, colocviu sau verificare la care se adaugă, ponderată, nota acordată pentru activitatea desfăşurată de student la cursuri, seminarii, ca studiu individual.

Notă: Pentru obiectivizarea evaluării performanţelor studenţilor şi ierarhizarea lor în condiţii de normalitate, ECTS recomandă folosirea distribuţiei lui Gauss cu următoarele calificative:

A (excelent), pentru 10 % din studenţi;

B (foarte bun), pentru 25 % din studenţi;

C (bun), pentru 30 % din studenţi;

D (satisfăcător), pentru 25 % din studenţi;

E (suficient), pentru 10 % din studenţi;

FX (slab);

F (foarte slab).

Acest sistem poate fi folosit, pentru început, drept standard de referinţă pentru aprecierea corectitudinii evaluărilor.

II. Principiile şi regulile ECTS

Art. 1. Principiile ECTS sunt următoarele:

Art. 2. ECTS a fost introdus în cadrul UNBM începând cu universitar 1998/1999, la anul I de studii. Începând cu anul universitar 2005-2006 a fost reactualizat în conformitate cu noua structură universitară. Numărul maxim de credite pentru un an de studii este de 60 (30 +30).

Art. 3. Creditele sunt alocate pe discipline de studiu, considerate ca unităţi de curs de un semestru, şi sunt obţinute de student prin promovare, adică prin obţinerea notei minime de 5 (cinci), ca notă finală la examene, colocvii sau verificări.

Art. 4. Baza de calcul pentru cantitatea de muncă cerută studentului este timpul necesar frecventării cursurilor, seminariilor, activităţilor de practică, studiului individual, efectuării temelor, elaborării proiectelor. Calitatea muncii studentului în cadrul acestor activităţi va fi evaluată prin note care, ponderat, vor fi luate în calcul la stabilirea notei finale la examene, colocvii sau verificări.

Notă: Creditele măsoară volumul normal de muncă pretins studentului, sub toate formele (participarea la cursuri, seminarii şi laboratoare, studiul individual, proiecte, examene, activităţi practice); creditele nu măsoară munca profesorului (instruirea), ci pe cea a studentului (învăţarea); creditele sunt alocate disciplinelor de studiu şi sunt câştigate integral de student prin promovarea disciplinelor respective; creditele nu înlocuiesc evaluarea studentului prin note şi de aceea ele nu au scopul de a măsura calitatea învăţării.

Art. 5. Durata standard de studiu al unei discipline este semestrul. Creditele se alocă disciplinelor obligatorii (fundamentale şi de specialitate) şi disciplinelor opţionale (devenite obligatorii după exprimarea opţiunii). Sunt creditate şi disciplinele facultative, dar în afara celor 30 de credite pe semestru (60 de credite pe an). Creditele obţinute la disciplinele facultative devin necesare persoanelor care doresc să urmeze o carieră didactică, altă specializare, mobilităţi etc.

Art. 7. Pentru examenul de licenţă se alocă separat un număr de credite, distribuite pe probe, conform structurii examenului.

Art. 8. Educaţia fizică nu se creditează, dar condiţionează tacit promovarea fiecărui ciclu de învăţământ.

Art. 9. Creditele obţinute de un student au valori întregi.

Notă:  Volumul de activitate cuantificat printr-un credit se calculează astfel: un semestru cu 14 săptămâni de frecvenţă şi 4 săptămâni de examene are 720 ore de activitate, calculate cu 5 zile / săptămână şi 8 ore / zi de muncă; din relaţia 720 ore = 30 credite, rezultă că 1 credit echivalează cu aproximativ 24 ore de activitate a studentului (cursuri, seminarii şi laboratoare, studiu individual, proiecte, examene, activităţi practice). Eventuala neobligativitate a frecvenţei la curs nu afectează alocarea creditelor întrucât absenţele trebuie compensate cu un timp de studiu individual suplimentar.

III. Obţinerea creditelor

Art. 1. Creditele se pot obţine în avans şi se pot reporta în semestrele următoare, dacă sunt respectate condiţionările existente prin planurile de învăţământ. Înscrierea în avans la unităţile de curs se face pe baza unei cereri depuse în semestrul anterior şi aprobate de consiliul facultăţii după criteriile stabilite de acesta. Creditele în avans se reportează în anul corespunzător de studii şi nu dau drept de promovare (ca integralist) dacă nu au fost promovate examenele restante ale anului/anilor anteriori.

Notă: La solicitarea studenţilor şi cu acordul cadrelor didactice, Consiliul facultăţii poate aproba organizarea, în timpul vacanţei de vară, în regim de autofinanţare, a unor activităţi didactice (cursuri, seminarii, lucrări practice, finalizate cu examen) în sistem modular. Activităţile didactice (cursuri, seminarii, lucrări practice) se vor programa conform numărului total de ore prevăzute în planul de învăţământ. Studenţii pot urma mai multe asemenea module, în funcţie de opţiuni şi de timpul disponibil.

IV. Reglementări finale

Art. 1. Creditele sunt definitive (nu se mai poate reveni asupra lor) şi nu sunt divizibile (nu pot fi obţinute în etape).

Art. 2. Pentru înscrierea la examenul de licenţă un student trebuie să deţină un număr minim de 180/240 credite obţinute din cumularea creditelor acordate disciplinelor obligatorii şi opţionale pe parcursul celor 3/4 ani de studiu.

Art. 3. Orice student poate solicita înscrierea cu taxă la unităţi de curs de la o specializare complementară sau de la o a doua specializare, în măsura în care orarul îi permite acest lucru. Sistemul de taxe pentru a doua specializare va fi în conformitate cu legislaţia în vigoare. În cazul în care sunt acumulate creditele de la specializarea complementară/a doua specializare, şi întruneşte maximum de 180/240 de credite în 4/5 ani, studentul se poate prezenta pentru susţinerea celei de-a doua licenţe.

Art. 4. La sfârşitul perioadei de studii, studentul care a obţinut minimum de credite necesare unei prime specializări, poate obţine, la cerere, 2-4 semestre prelungire de şcolarizare pentru a acumula credite suplimentare necesare obţinerii unei a doua specializări. În această situaţie, studentul se va supune sistemului de taxe corespunzător.

Art. 5. Creditele se pot agrega (aduna) în module pentru obţinerea unei specializări sau a unei calificări complementare (vezi Seminarul Pedagogic).

Art. 6. Pentru a profesa în învăţământ, studentul trebuie să obţină numărul de credite alocate disciplinelor din cadrul Seminarului Pedagogic.

Art. 7. Creditele sunt transferabile între specializări şi profile diferite, între diferite unităţi de învăţământ, pe baza unor convenţii între instituţiile de învăţământ implicate.

Art. 8. Pentru înscrieri la masterat, doctorat, pentru transfer la alte universităţi, pentru obţinerea unei specializări suplimentare, pot fi luate în calcul şi creditele acordate unor discipline facultative sau complementare (obţinute prin promovarea unor unităţi de curs la alte specializări, facultăţi sau profile pe baza unor acorduri tripartite: unităţile de învăţământ implicate şi studentul solicitant).

Art. 9. În cazul efectuării unei perioade compacte de studii la altă instituţie, programul de studiu va face obiectul unui contract tripartit între student şi celealte două instituţii interesate.

Notă: Introducerea creditelor nu presupune, în mod automat, şi transferabilitatea lor. Pentru aceasta este necesară încheierea înţelegerilor între universităţile partenere. Aceasta presupune planuri de învăţământ compatibile. Structura planului de învăţământ trebuie să fie suficient de flexibilă. În plus, programele foarte încărcate pot deveni neatractive pentru studenţi şi parteneri.

Art. 10. Planurile de învăţământ pentru studenţii care încep studiile în anul universitar 2005-2006 se elaborează pentru întreaga durată a studiilor şi vor cuprinde sistemul de credite transferabile.

Art. 11. Fiecare disciplină din planul de învăţământ va fi însoţită de o fişă care defineşte specificul şi conţinutul disciplinei.

Art. 12. Orice alte drepturi şi obligaţii ale studenţilor vor fi stipulate în alte regulamente ale universităţii.

Art. 13. La nivelul Facultăţilor din cadrul UNBM sunt stabiliţi drept coordonatori de credite prodecanii.

Art. 14. Pentru fiecare specializare dintr-un an de studiu se numeşte de către Consiliul Facultăţii un tutore care devine automat coordonator de credite pentru specializarea condusă.